udv-hsz hsz-csik
2017-05-24

Min: 18
Max: 21
Min: 3
Max: 5

Port national

Ca şi oricare alt popor, şi poporul secuiesc a avut portul lui caracteristic. Elementele portului popular secuiesc se găsesc şi în alte costume maghiare, diferenţa însă se manifestă în materialul ţesut acasă. Caracteristic este pentru acest port secuiesc, materialul fundamental, care se prepară cu mâna, această lână ţesută de casă se face din cânepă, in şi piele de oaie. Formarea portului a fost influenţată de circumstanţe naturale şi fizice. Acest costum dispune de motive stricte, regionale şi locale, cu ajutorul căruia locatarii satului se recunosc unul pe celălalt.

Portului popular femeiesc aparţine: cămaşa, vesta largă sau din mătase, fusta în faţa căreia se pune catrinţă, iarna se purta mintean sau blană, cizmă şi basmă.
Fusta la talie este încretită, la capătul ei este croită o bandă subţire sau groasă din catifea.
Pe partea de est a munţilor Harghita, în satele depresiunii Gheorgheni, Ciuc şi Covansna, fusta este făcută din pânză de casă dungată. Lăţime dungilor, combinaşia culorilor se schimbă după ocazie şi vârstă. Vesta subţire şi scurtă se poate confecţiona atât din materialul din care se face fusta, cât şi din stofă cumpărată de la magazin, sau din catifea, cu şnur sau împodobit cu perle.
În faţa fustei se pune catrinţă, făcută din mătase unicolor, din ţesătură de in.
În vestul munţilor Harghita, fustele sunt unicolor, dar ţesătura este brodată, culorile cele mai obişnuite fiind: roşu, albastru şi verde şi se poartă vestă cu şnur făcută din acelaşi material. Catrinţele sunt brodate cu motive de flori. Portului femeiesc aparţine cizma (boftorul). Acestui port femeiesc în societatea satului, în fiecare referinţă, a fost mai sensibilă vârsta, modul şi rangul. Cel mai bătător la ochi este despărţirea după vârstă, care a fost definită prin culoarea portului. Bătrânii purtau îmbrăcăminte neagră sau de culoare închisă. Femeile de vârstă mijlocie au purtat îmbrăcăminte cu o culoare mai deschisă, roşu închis cu negru, vărgată, cu cămaşă albă şi vestă făcută din acelaşi material din care s-a făcut fusta, cu catrinţă neagră. Tinerii şi copiii purtau fustă de culoare roşu vioaie cu negru, cu vestă asemănătoare şi cu catrinţă albă. Îmbrăcămintea bătrânilor era completată cu cizmă neagră, iar cel al tinerilor cu cizmă de culoare roşie.


Cosita femeilor difera de la vârstă la vârstă. Fetele îşi împleteau părul în două cozi, pe când femeile au făcut coc şi au purtat basmă, al cărei material, culoare şi broderie difera conform vârstei şi ocaziei.

Portul bărbaţilor este alcătuit din: cămaşă, vestă, cioareci, mintean, pălărie şi cizmă.
Cămaşa bărbaţilor este cusută din in sau cânepă. Pantalonul, care se numeşte cioareci, este din lână piuată pur albă. În timp de iarnă au purtat mintean făcut din fetru dur, care era cu şnur. Cea mai cunoscută piesă al portului secuiesc bărbătesc este cioarecii albi, care se muţează strâns, al cărui şnur diferă de la regiune la regiune sau de la sat la sat.


Ei purtau cizmă cu carâmb semi dur, cu şnur.

Portul secuiesc se crampona de viaţa de zi cu zi. Aveau separat îmbrăcăminte festive şi îmbrăcăminte de toate zilele. Astfel au avut porturi potrivite pentru fiecare anotimp, dar şi piese despre care, locatarii satului au ştiut, ca cel care îl poartă unde se pregăteşte să meargă: la lucru, în apropiere sau undeva mai departe. La evenimente rituale se cuvenea ca oamenii să poarte cel mai distins şi cel mai împodobit port. Biserica, cu superioritatea ei, a prescris câteva norme în domeniul modei culturale. În timp de post, fetele erau obligaţi să dezbrace fustele de culoare vioaie şi să poarte fuste de culoare închisă. Portul a însemnat şi formă de comportare a individului, care trebuia respectat. Cel care încălca această tradiţie era pedepsit. De exemplu: fata care avea o morală îndoielnică era deposedată de cununa ei în faţa bisericii; despre fata care avea panglica mai lungă decât fusta, se spunea, că în curând se va mărita; despre bărbatul care avea pălăria pusă pe o parte, se spunea, că este foarte mândru.

Revoluţia Industrială a făcut, şi pe pământul secuiesc, inutilă fabricaţia industriei casnice. Produsele inustriei fabrice au devenit mai uşor de aprovizionate şi au fost mai uşor de spălate, decât cele confecţionate tradiţional. Odată cu cumpărarea produselor din magazin, s-au desfiinţat formele societăţii modelate tradiţional. Dar intelectulitatea secuiească îşi simte propria datorie de a salva şi a reînnoi această valoare culturală, care este pe cale să se stingă.

În zilele noastre portul secuiesc se poartă mai degrabă în zilele de sărbătoare precum: prima împărtăşanie, confirmaţiune sau la balul cu ocazia culesului viei.
Acest port este încărcată cu o valoare pozitivă: portul este simbolul muncii, a silinţei, a purităţii şi a supravieţuirii morale. Din păcate în secolul al XX-lea acest port nu se mai foloseşte, ea pierzându-şi valoarea simbolică, devenind doar un mijloc pentru expresia identităţii etnice.

 
Magyar | Romana | English | Deutsch